Imperiul deschis

Imperiul deschis – călătorii prin locuri cândva interzise mi-a trezit interesul pentru că am avut şansa de a vedea Rusia prin ochii unui american. Oricum, eram obosit de spectacolul prea multor ocheade ale Occidentului prin ochii epigonici ai multora din Est.

imperiul-deschis_1_fullsize

Mark Taplin este un diplomat american, crescut împreună cu familia prin România anilor ’60, revenit în Estul comunist ca membru al Ambasadei Americane din URSS, prin anii ’84-87. Odată însă cu topirea războiului rece şi dizolvarea URSS-ului, americanul nostru a revenit în Rusia lui Elţân, democratică dar la fel de decadentă şi a vizitat unele locuri pe care în deceniul trecut le privea doar pe hartă. Odată spulberată secretomania sovietică, un occidental avea să atingă  o parte a sufletului rusesc, ascuns de vălul unui trecut însângerat. Avea să descopere locuri, oameni şi multă, multă istorie tristă.

În virtutea talentului şi a bogăţiei trăirilor, autorul vede în sufletul rusesc o lege implacabilă: “în Rusia, trecutul este un prolog şi, prea adesea, şi un epilog”. Conştient de amnezia istorică a americanilor dar ferindu-se de păcatul utilizării abuzive a istoriei, Mark Taplin culege tulburătoare frânturi de amintiri ale unor vieţi distruse de teroarea sovietică.

Vizitând locuri unde sufletele “duşmanilor poporului”  s-au zbătut să supravieţuiască captivităţii trupurilor în lagărele de muncă din îndepărtata Siberie, autorul mixează iscusit memorii din era comunistă cu epopee istorice uitate de demult. Şuvoiul de amintiri sunt armonizate cu răsunătoare evocări istorice de la Gengis Han şi Ivan cel Groaznic până la Gorbaciov şi Elţân. Cazaci, tătari şi caucazieni războinici sunt partenerii filelor de istorie cu cneji ruşi, polonezi şi lituanieni sau cu soldaţii americani, sosiţi în Nordul subartic  în 1917 pentru a lupta alături de albi împotriva bolşevicilor roşii. Cititorul va fi cu adevărat captivat de dansul scriiturii de la nobilii cavaleri teutoni la cruzii cazaci, de la hoardele fulgerătoare ale tătarilor la armata sângeroasă a NKVD-ului, de la invocările şamanilor, trecând prin rigiditatea ortodoxismului rus până la improvizaţiile unui jazz rusesc provincial şi excentric, în care “se regăsesc un strop de anarhism tonal şi o fărâmă de cântec popular rusesc”.

Lectura cărţii este asemenea zborului dintr-un capăt în celălalt al Rusiei: după 8-9 ore de zbor nu trebuie să prezinţi niciun paşaport: rămâi în aceeaşi ţară, eşti într-o continuă vecinătate cu imensitatea. Aşadar, polifonia istorică şi cea a dramelor umane se potrivesc de minune toposului care le-a format.  De exemplu, îndreptându-se spre Arhanghelsk, autorul face o succintă descriere a simbiozei dintre locuri, istorie şi oameni:

Chiar şi un simplu trecător putea să simtă ritmurile străvechi ale acestor locuri: un cânt al mijloacelor de trai simple, al orizonturilor modeste şi basso profundo al inerţiei la fel de greu de urnit ca un bolovan de pe fundul râului. O temă folclorică alcătuită, în părţi egale, din exuberanţă, fatalism, echivoc şi anarhie (p. 154).

Suntem astfel invitaţi să descoperim chipuri ale istoriei şi destine umane pornind de Acolo unde se împletesc apele – Veliky Ustiug, vizitând apoi Oraşul craniilor – Vokuta, unul dintre locurile unde s-a consumat calvarul Gulagului. Vom auzi Cântecul Nordului – Arhanghelsk şi Solovki pentru a coborî apoi în Caucaz, printre Munţii văduviţi – Kabardino-Balkaria. Ne vom minuna de legendele istorice pline de cruzime care bântuie Stepele Şamanului – Tuvinia, vom descoperi apoi Viaţa pe vulcan – Kamceatka, poposind, în cele din urmă, pe Coasta barbariei – Vladivostok.

În largheţea unei astfel de imensităţi spaţiale, istoria a îngrămădit atât de multe poveşti şi chiar crude experimente utopice încât ele îi mai macină şi pustiesc pe cei cuprinşi în geografia umană a ceea ce se cheamă astăzi Rusia. Aici găsesc amprente nu doar istorice şi lingvistice ci şi ale tiparelor mentale, care încă ne mai influenţează pe noi, românii.  Găsesc umbre ale unei neputinţe, nostalgii şi a unui pesimism care nu doar că sunt constitutive tiparului religios oriental ci oricând pot lăsa  loc mesianismelor politice, cu urmările tragice pe care istoria ni le-a arătat deja.

Dar dincolo de aceste reţineri, cele 400 de pagini ale cărţii răsplătesc din plin efortul celor care vor explora un continent de umbre şi lumini, de conservatorism nostalgic şi de inocenţe care-şi epuizează vitalitatea, o lume a barbariilor instituţionale sau mafiote dar şi a sensiblităţilor artistice şi a fragilităţilor emoţionale.

Oh, ce splendidă şi fermecătoare infinitate de spaţiu, despre care lumea nu ştie nimic! Rusia!  (Gogol)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s