Nelămuririle lui Abramburică (egalitatea inegală)

Natura iubește inegalitatea și își păstrează fascinantul echilibru tocmai pe baza diferențelor dintre subiecții ei. Oamenii se nasc inegali nu doar în statură, greutate, zâmbet, forță și inteligență, ci și în mugurii care vor înflori mai târziu în ceea ce va deveni personalitatea umană: unii sunt mai expresivi, alții sunt mai reținuți/vicleni/prostuți/leneși/muncitori/ambițioși/certăreți/delăsători… Istoria curge laolaltă cu tăvălugul celor puternici deveniți slabi și al celor slabi care se bucură pentru o vreme de beneficiile puterii. Doar mediocrii adoră egalitatea! Nici vorbă să fac apologia vitalismului, care a îmbrăcat în istorie hainele aberante ale fascismului, pornind de la aparent nevinovatele dar psihanalizabilele jocuri cu figurile de stil ale lui Fr. Nietzsche. Dar remarc uimitoarea încrâncenare cu care lumea umanului este acum schingiuită, denaturată și deformată de un egalitarism utopic. Și, ca orice utopie care se vrea pusă în practică, acest egalitarism sfârșește într-o formă aberantă de practică socială, o mutație grosieră. Singurele egalități pe care cu adevărat ni le permitem sunt cele în fața lui Dumnezeu, a legii și a morții!

Fructele sunt sfârșitul unui proces de prelucrare care pornește de la rădăcini. Ori, așa cum spunea un supraviețuitor al Holocaustului, gazele de exterminare de la Auschwitz au fost mai întîi gândite și promovate de la catedră (Viktor Emil Frankl)! Noua filosofie educațională nu mai urmărește atât performanța și dezvoltarea de competențe, cât întărirea self-esteem-ului, crearea unui sentiment de confort și încredere. Diferențele care pot stimula formarea caracterelor și a personalităților umane trebuiesc acum ascunse în puful placid al egalității! Într-o democrație prost înțeleasă și aplicată, geniul nu numai că e văr primar cu idiotul, vorba lui Țuțea, dar ei au ajuns chiar colegi de catedră! Nu e nicio greșeală în faptul de a fi idiot! Dar a impune cenzura pentru ca prietenii/familia/educatorii, etc., să nu te trezească din visul propriei ”genialități”, aceasta mi se pare cea mai crudă formă de insensibilitate și jignire a ființei umane. Peste ani se vede însă cum această filosofie educațională dă naștere la o mare masă de egocentrici, trendy – e adevărat, dar învățați să ciugulească tot ceea ce le oferă industiile culturii de masă. Încapsulați în bula inexorabilă a propriei dumnezeiri/genialități/stări de bine, etc., cloaca ”geniilor” poate fi moșită la nesfârșit de orice inginer social, priceput în manipulări suave.

Chestiunea egalității inegale este cât se poate de clară dacă ne uităm în domeniul valorilor. ”Comisarii poporului”, ai corectitudinii politice, invocă din plin dreptul la libertatea de expresie pentru minoritățile sexuale, dar sunt fanatici contestari ai oricăror expresii publice ale credințelor religioase. Păi nu mai înțeleg deloc: ori se respectă libertatea de expresie pentru toți ori se instaurează regimul insipid și inodor al unei societăți care refuză expresia oricărei valori umane individuale (dacă este posibil acest lucru)? Oricât ai trasa cu rigla valorile și regulile de conviețuire socială, inegalitatea se menține. Nu poți sluji și lui Dumnezeu și diavolului, spunea Isus.

Ceea ce ține de sex este o chestiune privată și prea sensibilă/gingașă/prețioasă ca să devină prilej de divagații semi-umoristice, transpuse în desene animate sau să fie cimentată într-o programă școlară unilaterală pro-gay, începând de la grădiniță, impusă prin legi precum SB48 în California.

Ce fel de egalitate și libertate personală este respectată din moment ce un copil, care se uită la televizor, este bombardat sistematic cu tot felul de știri despre paradele gay de prin lume sau cu batjocora anti-creștină trendy, cinică, din ”The Simpsons” sau ”South Park”, dar îi este interzisă purtarea la gât a cruciuliței pe motiv că ar jigni preferințele celor care nu sunt creștini?

Întotdeauna Cominternul va lupta în numele egalității, fiind pe deplin conștient că ”unii sunt mai egali decât alții”! Iar acest tip de luptă pentru ”egalitate” a fost dusă (și este dusă în timpurile noastre) de niște demagogi și cinici cu mare priză la public. (Sau analiza genealogică/arheologică a relelor intenții și a conspirării lor e permisă doar în cazul ”fabricării” religiei creștine, dar nu se aplică deloc la ”imaculata” programă ideologică a stângii ”revoluționare” care face furori la tinereii slabi de îngeri  sau la birocrații mediocri, dar plini de adicții mai mult sau mai puțin ascunse?)

Desigur, practica socială de azi e fundamentată pe principiile filosofiei utilitariste. Dar dacă judecăm strict utilitarist, cât se poate de neutru axiologic, am putea vedea foarte simplu utilitatea socială și diferența dintre prescripțiile lui Isus și un concert al Madonei sau al Lady Gaga.

Ceea ce este însă șocant de ipocrit și ilogic este  modul în care promotorii

  • egalității,
  • a rațiunii puse în slujba binelui public,
  • a emancipării individului de sub sfera heteronomiei de grup,

dau dovadă exact de calitățile pe care le contestă la adversarii lor (îndoctrinații religios), adică

  • practică asupra individului cenzura,
  • teroarea de a nu fi cumva stigmatizat de societate ca ”intolerant” sau ”homofob”,
  • impunând legea respectului forțat, ”re-educarea”.

Pentru că minoritatea mediatică/politică își conjugă eforturile sistematice de ”re-educare” a majorității tăcute cu suprimarea dreptului la diferență, tocmai pe baza căruia pretinde că acționează, atunci cu adevărat că îți trebuie curaj să ieși din cutie, să nu te afunzi într-o mare anonimă a yes-man-ilor fericiți cu propriul self-esteem siliconat.

Istoria a mai fost abuzată prin aceste metode și știm cu toții care au fost suferințele umane pe care le-a provocat. Păcat însă că nu am învățat prea mult din ea! Sper însă ca dictatura corectitudinii politice să nu dureze prea mult și să revenim nu la egalitate (nimeni de pe pământ nu ne poate garanta dreapta măsură), ci la frumusețea diversului care e minunat chiar și în inegalitățile pe care le suportă…

N.B. Am mai scris câteva idei despre această egalitate inegală în articolele Be pride and get more scholarship money! și Creştini “gay”?

One thought on “Nelămuririle lui Abramburică (egalitatea inegală)

  1. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 14 iunie | Romania Evanghelica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s