Culorile paradisului

British Columbia, ”The Best Place on Earth”. Vancouver, unul dintre orașele de top din lume, cu un foarte bun scor al nivelului calității vieții. Există o întreagă industrie de flyere/imagini, videoclipuri care să paraziteze imaginația umană dornică de un colțișor cald de Eden. Făuritorii de idoli sunt acum mult mai ocupați în comparație cu cei din vechimea ”superstițioasă” și ”înapoiată” Iată cât de hidratată pare epiderma HD a acestui mic paradis:

.

Dar dacă pătrundem puțin în nervii orașului descoperim o cangrenă vizibilă, semn al putrefacției care nu mai poate fi acoperită de mantrele psihologiei pozitive sau de industria prefăcătoriei atât de amabile cu care te impresionează un occidental. Vă invit la o plimbare pe East Hastings, la doar câteva străzi de downtown-ul sclipitor al Vancouver-ului:

Umblă de altfel vorba că în perioada în care Vancouverul era vizitat de echipele de evaluare ale Comitetului Olimpic, întreagul peisaj de pe East Hastings era curățat exemplar, ca în România vizitelor de lucru ale Tovarășului. Evident, ”homeless”-ii erau plimbați gratuit cu autobuzul/mașina de poliție prin Vancouver.

Iată dar culorile paradisului plămădit cu sudoarea și lacrimile unor bieți soldăței ce au crezut în prosmicuitate sexuală, libertate fără responsabilitate, nonconformism boem, plăceri gratuite, etc. Lecțiile de civică despre disputa asupra legalizării drogurilor trebuie să aibă punct de pornire o vizită în acest mausoleu al noii umanități. Peisajul e ilustrativ pentru foarte mulți adolescenți canadieni care își verifică mușchii în ochii turmei de ”prieteni” prin epatarea consumului de marihuana, ca un prim pas spre nirvana eliberatoare de mimetismul orb al altora, nicidecum al persoanelor respective. ”Originalitatea” serială e până la urmă împovărătoare, nicidecum eliberatoare!

Toată savoarea acadelelor filosofiei unui umanism eliberator e concentrată în senzația de amarăciune ce însoțește aceste vieți în derivă. Interesant e faptul că în aceste cotloane întunecate îi găsim nu pe umaniști, cei care marjează atît de convingător pe discursurile glamuroase ale unor promisiuni deșarte, ci îi găsim pe creștini, cei care se străduie să reculeagă vieți distruse și să redescopere chipul lui Dumnezeu din cioburi aproape irecuperabile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s