Dacă există Dumnezeu, de ce există răul? (Norman Geisler)

Judging by the popularity of books like The Shack, people are hungering for a truly comforting answer when faced with suffering, tragedy, and death. I know this from personal experience. I have lost my father, my mother, my sister, and (hardest of all) my daughter. My heart goes out to anyone who has experienced any of these evils. They are real, and they really hurt.

At the same time our heart needs comfort, our head needs answers. If there is an all-good and all-powerful God, then why does He not put a stop to all of these tragedies? Better yet, if He knew the sum total of human misery that has occurred would occur, then why did He create this world to begin with? From a purely apologetic perspective, more skepticism, agnosticism, and atheism have sprung from an inability to answer various aspects of the problem of evil than from any other single issue. What is more, when doubt begins in this area, it moves quickly to other areas. The problem of evil is a kingpin factor. (Norman L. Geisler. If God, Why Evil? Bethany House Publishers. 2011. p. 9-10.)

Frumoasă prezentarea profesorului Norman Geisler (câți nu avem de învățat din modul său de gândire și prezentare – elevat, logic și captivant?). Cei care gustă doar rafinamentele estetice ale unui post-modernism cool, cu siguranță că vor fi dezamăgiți de modul analitic, occidental, poate prea raționalist-iluminist de care N. Geisler e strâns legat prin formația sa academică. Tocmai de aceea cred că în viață sunt momente și persoane care revelează altfel de argumente decât cele pur logice. Acestea sunt cele care pot cu adevărat transforma un Adam rătăcit, răzbunător și dedicat perpetuării răului pe pământ într-un om nou, după chipul Celui care este dragoste.

Mă gândesc la faptul că multe dintre argumentările celor care își fac un titlu de glorie în persiflarea credinței în Dumnezeu sunt reluări ale argumentelor vechi cam de când lumea. Odată cu crearea lui Adam, diavolul avea împotriva lui Dumnezeu cel puţin 3 acuzaţii:

1. Dumnezeu nu doreşte să ofere libertate creaţiei Sale de a-Şi alege Stăpânul.

2. Când omul a ales păcatul (posibilitate inserată în “programul” alegerilor eligibile ale libertăţii cu care a fost creat omul) şi a fost blestemat/judecat de către Dumnezeu, Acesta S-a dovedit a fi ca unul care nu ştie să creeze ceva bun: “foarte bun”- ul lui Dumnezeu a fost  ceva relativ, chiar rău.

3. Răzvrătirea omului trebuia pedepsită cu moartea, datorită caracterului Său sfânt, fapt ce ar fi întărit astfel a doua acuzaţie.

Să nu uităm că lumea va fi judecată de Dumnezeu prin credincioșii lui (1 Cor. 6:2), că un bolnav de cancer care hulește pe Dumnezeu pentru suferințele teribile pe care i le-a pricinuit creația Sa imperfectă, va fi confruntat și făcut de rușine de către Dumnzezeu prin exemplul unui alt bolnav de cancer in stadiu terminal, cu aceleași chinuri în trup, dar care va avea puterea și bucuria să Îl laude pe Dumnezeu pentru bunătatea Sa. În ultimă instanță lumea de astăzi nu poate avea decât aceleași dovezi ca și necredinciosul Toma: rănile lui Hristos. Numai că ele sunt acum palpabile în Biserica/poporul Lui, rodul suferințelor Lui…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s