Prozelitismul candid al artei pentru artă

La cursul de Academic Writing din această săptămână am avut ocazia să intru în contact cu câțiva autori care au avut o influență semnificativă asupra literaturii nord-americane din ultimul secol. Printre aceștia l-am remarcat pe Kurt Vonnegut. Nu am să vorbesc despre incontestabilele sale calități de scriitor, ci despre un fapt care mi-a devenit cât se poate de clar (în caz că mai aveam ceva îndoieli): prozelitismul candid al “artei pentru artă”.

Cum vi se par următoarele gânduri culese din opera lui K. Vonnegut?

Here we are, Mr. Pilgrim, trapped in the amber of the moment. There is no way. (Slaughterhouse-Five)

All living persons, living and dead, are purely coincidental. (Timequake)

And if I should ever die, God forbid, I hope you will say: “Kurt is up, in heaven now”. That’s my favorite joke. (God bless you, Dr. Kervokian)

There is no reason. Good can’t triumph over evil, if only angels will get organized along the lines of the Mafia (A Man Without Country).

Cool, nu? Veritabile predicuțe, asezonate estetic, pentru poporul credincios, nu?

Să afirmi public sau să pui în manuale și cursuri universitare declarații despre viața de apoi și sensul vieții dat de credința în Dumnezeu este prozelitism. Să pui însă în aceleași locuri afirmații despre opiul eliberator al credinței în nimic după moarte, ei bine, asta e artă pură! Curat murdar!

Nu am să vorbesc despre vârstele psihologice care condiționează producerea și receptarea anumitor mesaje cultural-artistice, despre teribilismul și inversarea sistemică ca jucării dragi ale celor ce își poartă războiul cu sine prin persiflarea altora. Dar să spui că un artist, poet, romancier, etc., creează “de amorul artei” fără să transmită nimic din viziunea sa asupra vieții este nu o naivitate, ci o prostie deghizată sub ambalaje ieftine. Doar tăcerea îl poate scuti de acuzația de prozelitism!

Printr-un efect cât se poate de paradoxal, curat postmodern, gonflarea ironică a funcților didactice, morale și funcționale ale artei întăresc și renasc aceste funcții, prăfuite de noul academism “neutral”. Având conctacte destul de rezonabile cu medii culturale și religioase diferite, am observat cât de sistematic/serial și cât de mult poate îndobitoci procesul dezangajării de fenomenul religios care se produce, de cele mai multe ori, prin prozelitismul militant al așa zisului umanism, cu pleiada sa de prejudecăți și mitologii. O cercetare științifică pe această temă ar scoate la iveală mulți paraziți mentali ce lâncezesc la căldura status-quo-ului noii academii.

Navigând prin tot felul de cotloane ale imaginației vesele de azi, găsesc  faptul că utilizarea ironiei de genul

umorul negru sau persiflant (raising both hands in the air as if Jesus was a DJ himself), pastișa, paranoia, maximimalismul sau minimalismul, etc., toate acestea întrăgesc arsenalul cu care războaiele retorice ale viziunilor asupra lumii, ale credințelor filosofice și religioase își duc mai departe luptele. A mima neutralitatea înseamnă nu dezertare, ci o certă înrolare într-o tabără. Tocmai de aceea, chiar dacă sunt un liberal în ceeea ce privește libertatea și totuși limitarea manifestării credințelor personale în sfera socială, nu ascund însă neîncrederea mea sistemică față de laicitatea și așa zisa neutralitate pe care o propovăduiesc seculariștii și creștinii liberali.

Nu trebuie să absolutizăm pozițiile sau să fim mai dualiști decât trebuie, dar să fim serioși: nimeni nu poate sări peste umbra lui! Nu suntem cutiuțe vorbitoare, izolate aseptic de universul care ne vibrează în fiecare celulă. Judecăm cu nervii estetici, cu sentimente, cu gânduri instabile și totuși, de cele mai multe ori, comode. Ne precede un univers pe care nu-l putem stăpâni, dar pe care avem libertatea să îl ignorăm. Și, pentru că ne lăsăm învățați cu docilitate că nu mai există adevăr, preferăm minciunile ambalate cât mai cool, în cheia unei atitudini cât mai rebele!


N. B.

Aviz amatorilor de discuții serioase despre artă, imaginație și teologie: recomand blogul Transpositions al studenților și invitaților lor de la Institute for Theology, Imagination, and the Arts, University of St Andrews.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s