Creaţia din Geneza şi odihna din Evanghelia după Ioan (d. “Ceasul”)

d) “Ceasul” isprăvirii lucrării de mântuire


Toate beneficiile intrării în odihna lui Dumnezeu sunt posibile doar după ce Domnul Isus a trecut prin acel “ceas” al suferinţei, al crucii, după ce Domnul a “isprăvit” lucrarea de mântuire, pentru ca să ofere viaţa veşnică tuturor celor ce cred în El.

De ce însă textul din Genesa se referă la această zi a Sabatului la timpul trecut? Chiar dacă ne-ar induce în eroare traducerile din ebraică în limbile moderne, evreii aveau un mod ciudat, pentru noi, europenii de astăzi, de a evoca evenimente viitoare însă la timpul trecut. Drept exemplu:

– priviţi psalmii mesianici, de exemplu Psalmul 2.: “Astăzi Te-am născut!” (v. 7) se referă la un eveniment care s-a împlinit mult după ce a fost scris acest psalm, se referă la ziua învierii şi punerea în slujba de Mare Preot a lui Isus Hristos (Fapte 13:30-37; Evrei 1:3-5; 5:5);

– Isaia scrie la timpul trecut despre Robul Domnului care trebuia să sufere, Hristosul, venit în istorie la câteva secole după ce a scris Isaia acest pasaj (Is. 53:1-12). Despre hotărârea lui Hristos de a suferi se vorbeşte la timpul trecut, adică la un grad maxim de certitudine, de împlinire, pentru că hotărârea a fost luată dinainte, din veşnicii, iar despre roadele suferinţei Sale se vorbeşte la viitor fiindcă ele depind de realizarea primei părţi, a suferinţei şi a jertfei Robului Domnului;

– priviţi de asemenea cum vorbeşte Hristos cu ucenicii – după decizia lui Iuda de a-L vinde – şi  cu Tatăl în Ghetsimani: “am sfârşit lucrarea”, “a fost proslăvit”, chiar dacă acestea s-au împlinit pe cruce şi la înviere (Ioan 13:31-32; 17:4-5). Biruinţa a fost câştigată în Ghetsimani, chiar dacă ea s-a împlinit la cruce!

Despre acest “ceas” se vorbeşte în Evanghelia  după Ioan:

– un “ceas” al intrării în odihnă a lui Dumnezeu şi a oferirii posibilităţii de a intra şi noi în odihna Lui, de a gusta de acum o realitate care se va împlini desăvârşit în viitor (Ioan 2:4; 4:21, 23; 5:25; 7:6, 8, 30; 8:20; 12:23; 27; 13:1; 16:25; 32; 17:1; 19:30),

– “ceasul” în care Dumnezeu alege un nou loc de întâlnire cu oamenii, un nou Templu (Ioan 2:13-22),

– de aceea acum nu osândeşte (Ioan 8:11)

– ci cheamă la mântuire ca să dăruiască la viaţă veşnică (Ioan 3:17, 36; 4:32; 34; 5:17; 6:27, 29, 40; 10:9, 11, 18, 28),

– acum este “ceasul” care aduce lumina (Ioan 8:12; 11:9-10; 12:35-36, 46) şi slobozirea (Ioan 8:34, 36; 9:4),

– judecata diavolului (Ioan 12:31-32)

– şi mai ales înfierea noastră, intrarea slobodă la Tatăl (Ioan 20:17).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s