Originile catastrofei: Ispita radicalismului utopic

În pregătirea tezei mele Tipologiile narative utopice din discursurile publicitare, fac lecturile de rigoare cu privire la utopiile politice.  Pentru început, recomand un foarte educativ articol al lui Vladimir Tismăneanu, cu bogate (şi obligatorii) referinţe bibliografice:

Oricat ar parea de straniu, mitologiile stangiste renasc, ca si cum revolutiile din 1989 nu s-ar fi petrecut.  Ni se dau servesc lectii despre “crahul iminent” al capitalismului, despre globalizare ca patologie politica si economica.  Atunci cand un Slavoj Zizek si adeptii sai celebreaza “grandoarea istorica a bolsevismului” si proclama necesitatea de a repeta (to re-enact) “gestul lui Lenin”,  atunci cand un Alain Badiou reabiliteaza nonsalant “ipoteza comunista”,  pozitia informata etic, calma si critic-reflexiva a unor Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu,  H.-R. Patapievici, Sever Voinescu, Cristian Preda, Andrei Cornea, Teodor Baconsky, Tereza Brindusa Palade, Dragos Paul Aligica, Mircea Mihaies, Catalin Avramescu, Ioan Stanomir, Aurelian Craiutu, Iulia Motoc, Sorin Lavric, Caius Dobrescu, Radu Carp, Mihail Neamtu, Radu Preda, Vlad Muresan, Angelo Mitchievici, Cristian Vasile, Mirel Banica, Adrian Cioflanca, Dorin Dobrincu, Bogdan Iacob, mi se pare o binevenita chemare la luciditate.

Ar fi intr-adevar bine sa stim ce a fost (ce este) marxismul, cum s-a petrecut metamorfoza sa in leninism si cu ce consecinte.  Ar fi util sa-i (re)citim pe Aron, Popper, Berdiaev, Hayek, von Mises, Robert C. Tucker, Leszek Kolakowski, Boris Souvarine, Robert Conquest, Sidney Hook, Milovan Djilas, Adam Ulam, Alain Besancon, Martin Malia, Richard Pipes, Leonard Shapiro, Cornelius Castoriadis, Claude Lefort, Agnes Heller, Waldemar Gurian, Eric Voegelin, Robert Service, Archie Brown, Aleksandr Iakovlev, Georges Nivat, Pierre Manent, Andrzej Walicki. Sa o recitim pe Monica Lovinescu.  Sa-i recitim pe Orwell, Koestler, Istrati, Silone, Soljenitin, Grossman, Camus. Sa recitim Cartea Neagra a comunismului.

Recomand aici, drept cartea saptamanii,  monumentala lucrare a profesorului Andre Liebich, de la Institut de Hautes Etudes Internationales din Geneva, aparuta initial la Harvard University Press, in 1997,  De pe celalalt tarm: Social-democratia rusa dupa 1921. Publicata in traducere romaneasca in 2009 la CA Publishing din Cluj, cu o postfata de Lucian Nastasa, lucrarea este o splendida analiza a itinerariului politic si intelectual al mensevismului, principalul adversar, nemesisul leninismului in cadrul social-democratiei ruse. Un volum care ar trebui citit de cat mai multi studenti la filosofie, istorie, stiinte politice, sociologie.

Titlul cartii este inspirat din Herzen, revolutionarul rus despre care Isaiah Berlin a scris pagini de o mare acuratete si sensibilitate. Pisarev, Ogariov, Bakunin, Herzen, Marx au devenit personajele trilogiei lui Tom Stoppard, The Coasts of Utopia. Herzen, iubind umanitatea, iubind o revolutie precum o ademenitoare, fascinanta naluca pentru care merita facut orice sacrificiu, ambivalent, ambiguu, sfasiat intre comandamentele abstractiilor filosofice si imperativele responsabilitatilor concrete: “Mai bine sa pieri odata cu revolutia decat sa cauti refugiu in azilul contrarevolutiei”.  Intr-adevar, tarmurile si costurile Utopiei…

Citiţi întreg articolul lui Vladimir Tismăneanu AICI.

2 thoughts on “Originile catastrofei: Ispita radicalismului utopic

  1. Viktor

    Nu stiu de ce , dar cei care se revendica, in contextul nou, de la marxism leninism sunt mai credibili decat slugoii stipendiati ai lui Traian Basescu, altminteri mediocri in toate. Zizek si Badiou sunt straluciti, ceea ce nu se poate spune despre gdsistii citati mai sus, mai toti oameni fara opera. Iar dl. Tismaneanu este jalnic in paricidul sau moral si ideologic. Mai bine ati amuti. dar, sigur, n-ar mai veni banii cei multi, nu ?

    1. Well, fiecare are dreptul la propria opinie și alegere în materie de doctrină politică.
      Acum însă, mă gândesc că totuși există niște nuanțe: Trăian Băsescu și “slugoii” lui nu au teoretizat exterminarea în masă, așa cum au făcut-o “geniile” marxism-leninismului. Așa, pentru o poveste de seară zbuciumată, recomand Poveşti care se uită – The Soviet Story
      Mă întreb însă oare Ciutacu, Stan, Ursu, Dinescu, etc, nu sunt și ei “slugoi stipendiați”? Să compar tiradele seriale ale acestora cu analizele unui Tismăneanu, Cărtărescu, Liiceanu, care își permit delimitări și critici față de cel pe care l-au susținut? Sau tonomatele de la antene și de la Realitatea sunt absolvite de orice acuzație de slugărnicie pentru că sunt de partea bună a baricadei?
      Cât privește genialitatea unui Zizek, Badiou, etc. în lumea noastră pervetită e mai ușor, mult mai ușor să fii un geniu al răului decât unul al binelui. A recunoscut-o într-un fel și Zizek în analiza la The Dark Knight. E mult mai ușoară deconstrucția, demolarea, ironia, decât construcția solidă. Refugiul în extremă e mai confortabil pentru minte decât echilibrul care tensionează și epuizează. Tocmai că mi-e frică teribil de genialitatea demonică! E mai sănătoasă mediocritatea unor sfinți neputincioși și cu bubele lor, pentru că așa îmi pot păstra o doză de libertate față de mirajul idolatru și coerciția mentală care mă face o simplă clonă a “geniilor”. Dar intrăm deja pe tărâmul unei psihanalize periculoase pentru confortul nostru …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s