Improvizaţii chiastice pe Deuteronom (3. Iubeşte-L pe Dumnezeu – Deut. 6:1 – 11:32)

2.2. Iubeşte pe Domnul, Dumnezeul tău (6:1-18:22)


A. Cerinţa: iubeşte pe Domnul din toată inima (6:1 – 11:32)

B. Modalitatea: iubeşte pe Domnul în toate sferele vieţii tale (12:1-18:22)

A. Cerinţa: iubeşte pe Domnul din toată inima (6:1 – 11:32)

a) Ţinerea poruncilor Domnului este dovada temerii şi a iubirii de Dumnezeu (6:1-9)

b) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima va aduce vindecare pentru bolile inimii (6:10-11:17)

a’) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima are drept consecinţă păzirea poruncilor şi temerea altor popoare faţă de tine (11:18-32)

a) Ţinerea poruncilor Domnului este dovada temerii şi a iubirii de Dumnezeu (6:1-9)

– Poruncile, legile şi rânduielile (6:1) sunt date ca să te temi de Domnul (6:2a), această temere având consecinţe pozitive pentru cei ce le păzesc (generaţii în şir: tu, fiul tău, fiul fiului tău -6:2c: să fii fericit şi să vă înmulţiţi mult -6:3). În contextul acestei temeri trebuie să te apropii de acest Dumnezeu unic (6:4), iubindu-L cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea (6:5).

Temerea de Dumnezeu fără a-L iubi este tiranică iar iubirea de Dumnezeu fără temerea de El este superficială. Temerea de Dumnezeu trebuie să ducă la iubirea de Dumnezeu!

– Când ai aceste porunci în inima ta (6:6):

le poţi întipări în mintea copiilor tăi, rugându-L pe Domnul să le întipărească şi în inima lor (6:7a- relevă principiul pedagogiei poporului lui Dumnezeu: cel ce învaţă despre Domnul trebuie să aibă poruncile lui Dumnezeu în inimă şi trebuie să le întipărească în mintea copiilor);

ele îţi vor fi călăuză în întreaga sferă a ocupaţiilor şi a timpului tău (6:7b);

ele îţi vor fi un semn de aducere aminte la mâini (în ceea ce faci) şi ca nişte fruntarii între ochi (în ceea ce gândeşti) (6:8- vezi Apocalipsa 13:17-18- cine sunt biruitorii fiarei, a icoanei şi a numărului numelui ei -Apoc. 15:21- ?);

să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţi pentru a nu uita responsabilităţile enumerate mai sus (6:9)!

b) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima va aduce vindecare pentru bolile inimii (6:10-11:17)

Pentru a avea parte de îndurarea Domnului, fereşte-te de:

– tendinţa de a-L ispiti pe Domnul (6:10-25)

Vei intra în ţară pentru că Domnul este credincios promisiunilor Lui (6:10-11). Oare tu vei rămâne credincios promisiunilor tale?

De aceea,

când vei mânca şi te vei sătura,

vezi să nu uiţi pe Domnul care te-a mântuit din Egipt (6:12)

ci

să te temi, să-I slujeşti şi pe Numele Lui să juri (6:13), neducându-te după alţi dumnezei (6:14),

căci

Domnul, Dumnezeul tău este un Dumnezeu gelos (6:15).

Să nu ispitiţi pe Domnul, cerându-I să îndeplinească El poruncile tale (6:16),

ci

să păzeşti poruncile Lui în ţara în care te vei duce (6:17-19), neuitând că El te-a scos din Egipt (6:20-24).

Astfel vei avea parte de îndurarea Lui (6:25).

Cine uită credincioşia lui Dumnezeu, va sfârşi prin a fi necredincios lui Dumnezeu!

Soluţia: ştiind că El este un Dumnezeu gelos, recomemorarea mântuirii mă va ajuta să-I aparţin în întregime, să mă dedic Lui, împlinind poruncile Lui!

tendinţa de a face alianţe compromiţătoare (7:1-16)

Când Domnul te va duce în ţara promisă (7:1) şi îţi va da în mâini neamurile,

să nu închei legământ cu ele,

ci

să le nimiceşti, ca să nu te ducă în rătăcire şi să te despartă de Domnul (7:2-5),

căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul. Iar faptul că eşti poporul Lui (7:6) nu se datorează numărului tău

ci

pentru că Domnul vă iubeşte (7:7-9).

Nu uitaţi însă că El răsplăteşte pe cei ce-L urăsc (7:10),

de aceea, dacă vei asculta poruncile, legile şi rânduielile, dacă le vei păzi şi le vei împlini (7:11), Domnul va ţine legământul şi îndurarea cu care S-a jurat părinţilor tăi (7:12-16).

Dacă vrei ca Domnul să-Şi ţină legământul şi îndurarea faţă de tine, nu fă legământ şi nu arăta îndurare altor dumnezei şi celor care-i slujesc!

Soluţia: să privim la cât de mult ne iubeşte Domnul, cum Îşi ţine El îndurarea faţă de noi şi să-I slujim doar Lui, împlinind poruncile Sale!

Pentru a nu fi nimicit de Domnul, fereşte-te de:

– tendinţa de a preţui mai mult frica de oameni decât încrederea în Domnul (7:17-26)

Poate că vei zice în inima ta cât de mulţi sunt vrăjmaşii tăi (7:17).

Să nu te temi de ei,

ci

adu-ţi aminte de braţul întins al Domnului care te-a mântuit din Egipt (7:18-20). Să nu te înspăimânţi de ei (7:21a)

căci

Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare şi înfricoşat (7:21b). El te va izbăvi şi de aceste neamuri (7:22).

Nimiceşte dar chipurile cioplite şi lucrurile urâcioase ca să nu fii şi tu nimicit (7:22-26).

Teme-te nu de oameni, ci de Dumnezeu care poate să mântuiască şi să nimicească.

Soluţia: aducerea aminte a puterii de mântuire a Domnului este un motiv suficient pentru a te închina Celui ce este în mijlocul tău, Dumnezeul Cel mare şi înfricoşat!

tendinţa de a nu învăţa din şcoala smeririi de către Dumnezeu (8:1-20)

Păzeşte şi împlineşte poruncile ca să trăieşti şi să intri în stăpânirea ţării (8:1), aducându-ţi aminte de tot drumul de până aici ca fiind testul pe care ţi l-a dat Domnul ca să te smerească, să te încerce, să cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti poruncile Lui (8:2).

Pentru că Domnul te-a învăţat să nu-ţi lipeşti inima de lucrurile care se văd

ci

de Cel care le dăruie (8:3-4),

recunoaşte dar în inima ta

Domnul, Dumnezeul tău te mustră cum mustră un om pe copilul lui (8:5),

umblă pe căile Lui şi teme-te de El (8:6) pentru că El te va binecuvânta (8:7-9).

Dar când vei mânca şi te vei sătura,

să binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău pentru ţara pe care ţi-a dat-o (8:10).

Vezi să nu uiţi pe Domnul chiar în mijlocul belşugului ţării pe care El ţi-o dă (8:11-13), ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să uiţi belşugul pe care l-ai primit din mâna Domnului chiar în mijlocul pustiei când te-a încercat şi ţi-a făcut bine (8:14-16).

Vezi să nu zici în inima ta că bogăţiile sunt prin tăria ta şi prin puterea mâinilor tale (8:17)

ci

adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău care împlineşte legământul Său prin voi (8:18).

Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, vei pieri ca şi celelalte neamuri (8:19-20).

Chiar dacă ai trecut prin şcoala pustiei ca să cunoşti că Domnul este Cel care îţi dă toate lucrurile şi că El este binecuvântarea ta, există pericolul ca în mijlocul belşugului să uiţi pe Domnul şi toată purtarea Sa de grijă şi să-ţi umfli inima de mândrie.

Soluţia: în mijlocul suferinţelor şi a lipsurilor acceptă mustrarea şi încercarea de la Domnul pentru că El se comportă ca un tată ce-şi încearcă fiul, iar în belşug mulţumeşte-I că împlineşte prin tine legământul Său!

– tendinţa de a-ţi face slavă din propria bunătate, şi nu din Dumnezeu (9:1-11:17)

Pentru că Domnul te va face stăpân peste neamurile care-ţi stau înainte (9:1-3),

să nu zici în inima ta “pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia”,

ci

din pricina răutăţii celor din ţară (9:5).

Cât despre tine,

eşti un popor tare încăpăţinat (9:6), drept dovadă adu-ţi aminte de istoria răzvrătirilor voastre de când a-ţi ieşit din Egipt şi până acum (9:7-10:11; mai ales la Horeb – 9:8-21; la Tabeera, la Masa şi la Chibrot – Hataava – 9:22  şi la Cades-Barnea 9:23-10:6). Adu-ţi aminte cum Moise a mijlocit pentru voi în faţa Domnului, cum doar el singur a slujit şi cum Domnul a adus din nou binecuvântarea peste întregul popor (9:9-21;25-29; 10:1-5;10-11), funcţiile sale fiind preluate de seminţia lui Levi (10:8-9). Tocmai modelul credincioşiei, al slujirii lui Moise şi al seminţiei lui Levi, acest model de relaţionare cere Dumnezeu acum de la întregul Israel:

– să te temi de Domnul, Dumnezeul tău,

– să umbli în toate căile Lui,

– să iubeşti şi să slujeşti Domnului din toată inima ta şi din tot sufletul tău,

– să păzeşti poruncile Domnului şi Legile Lui (10:12-13).

Domnul întregului univers (10:14) S-a alipit de părinţii tăi să-i iubească şi pe voi v-a ales (10:15),

de aceea tăiaţi-vă inima împrejur şi nu vă înţepeniţi gâtul (10:16),

ci

priviţi-L pe Cel ce este Bun (10:17-19), de El să te temi, Lui să-I slujeşti, să te alipeşti de El şi pe Numele Lui să juri (10:20),

căci El este slava ta, El este Dumnezeul tău dovedit în istoria mântuirii şi a prosperităţii tale (10:21-11:17), atât în trecut (10:21-11:7), cât şi în viitor (11:8-17).

Altfel aţi pieri curând din ţara aceea bună pe care v-o dă Domnul (11:17).

Istoria ne va învăţa întotdeauna să ne smerim de atitudinile noastre egoiste şi de îndărătnicia noastră şi ne va învăţa totodată că Domnul este îndelung răbdător şi plin de milă faţă de noi. Dacă avem o percepţie onestă a propriei istorii, nu ne vom mai îngâmfa niciodată, nu ne vom amăgi inima şi vom recunoaşte că atât intrarea în ţara promisă cât şi prosperitatea ei nu se datorează bunătăţii noastre ci bunătăţii lui Dumnezeu.

Soluţia: dacă Domnul te-a ales să-i fii poporul Lui, alege-L şi tu pe El ca fiind slava şi singurul tău Dumnezeu! Dacă El S-a alipit de tine să te iubească, alipeşte-te şi tu de El, iubindu-L şi slujindu-I cu toată inima. Dacă istoria trecută a depins de Domnul, nu uita că şi viitorul atârnă de El!

Când ne cere să-L iubim din toată inima, Dumnezeu ne descoperă tocmai neputinţa şi bolile inimii noastre. Cea mai mare piedică în împlinirea poruncilor Domnului este tocmai inima noastră nespus de rea şi de necredincioasă. Dar El oferă întotdeuna şi soluţia prin care putem împlini ceea ce Domnul ne-a poruncit. Acest segment de text ne descoperă

–  cerinţa: de a-L iubi pe Domnul cu toată inima;

–  pericolul şi boala din inima noastră: să nu…;

– soluţia la problema descoperită de El care constă în cunoaşterea Numelui Domnului: El este….

a’) Iubirea lui Dumnezeu din toată inima are drept consecinţă păzirea poruncilor şi temerea altor popoare faţă de tine (11:18-32)

– Când ai aceste cuvinte în inima ta (11:18a)

să le legi ca un semn de aducere aminte pe mâini şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi (11:18b);

să înveţi pe copiii voştri în ele (11:19a);

ele îţi vor fi călăuză în întreaga sferă a timpului (11:19b);

să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale pentru a nu uita responsabilităţile enumerate mai sus (11:20).

– Păzirea acestor porunci şi împlinirea lor (11:22) va avea consecinţe pozitive pentru voi şi pentru urmaşii voştri (11:21), Domnul Însuşi făcând ca neamurile din jurul tău să se teamă de tine (11:21-25). Dar nu uita: ascultarea şi împlinirea lor aduce binecuvântarea ta, iar neasculatrea aduce blestemul (11:26-32).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s