Improvizaţii chiastice pe Deuteronom (1. Prologul istoric – Deut. 1:1-4:43)

Îmi aduc aminte de fascinaţia copilărească pe care am avut-o la o conferinţă din 2000, când l-am auzit prima dată pe dr. David W. Gooding. Era un bătrânel simpatic, jovial, cu o cultură britanică a exigenţei academice care se comunică într-un mod simplu, inteligibil, la obiect, cu o erudiţie absolut fermecătoare şi, mai ales, cu foarte multă imaginaţie. Desigur, putem discuta acerb pe tema folosirii resurselor imaginaţiei în actul exegetic, de multe ori înţeles ca fiind unul muncitoresc, robotic, în trei paşi, cu trei puncte, etc. (prietenii ştiu de ce!).

Ei bine, pentru mine, cel puţin, aparenta lui lejeritate în travaliul interpretării se îmbină perfect cu munca istovitor de atentă a dr. Beni Fărăgau. Vă ofer spre analiză schiţele pe care le-am creionat pe corpul textului din Deuteronom, sperând să puteţi simţi parfumul fascinaţiei chiasmului în structurarea şi semnificarea textului biblic (filiera lui D. Gooding) precum şi demarcaţiile simple şi exacte ale resurselor doctrinare şi devoţionale pe care ni le oferă textul deuteronomic (filiera lui Beni Fărăgău).

Deuteronom

„Ascultă Israele!”este inima Deuteronomului, care poate fi privită ca o carte ce relevă principiile pedagogiei lui Dumnezeu cu copiii Săi (Gal. 3:24) sau cum ar trebui să fie moştenitorii promisiunilor lui Dumnezeu.

Cap. 1-4:43      Istorie   — învăţaţi din trecut

Cap. 4:44-26    Porunci — ca să împliniţi poruncile Mele, altfel

Cap. 27-33       Profeţii — veţi fi o nouă lecţie de istorie nefericită pentru alţii!

1.  Prolog istoric – aducere aminte (Deut. 1:1-4:43)


1.1. Contextul istorico – geografic al cărţii (1:1-4)

1.2. Contextul istorico – teologic (1:5 -3:29)

1.3. Pregătirea pentru darea Legii (4:1- 43)


1.1. Contextul istorico – geografic al cărţii (1:1-4)

v. 1     – în faţa ţării promise lui Avraam;

v. 2-3 – după 40 de ani de rătăcire prin pustie;

v. 4     – după cucerirea ţărilor lui Sihon şi Og.

1.2. Contextul istorico – teologic (1:5 -3:29)


A. Învăţaţi din istorie lecţia necredincioşiei vechii generaţii (1:5-49)

B. Învăţaţi din istorie lecţia credincioşiei lui Dumnezeu (2:1-3:22)

C. Învăţaţi din istoria relaţiei lui Moise cu Dumnezeu (3:23-29)


A. Învăţaţi din istorie lecţia necredincioşiei vechii generaţii (1:5-49)

– v. 6-8 dorinţa lui Dumnezeu de a împlini legământul cu Avraam prin generaţia israeliţilor care au ieşit din Egipt;

– v. 9-18 punerea judecătorilor ca fiind cei care trebuiau să vegheze la respectarea Legii date de curând la Sinai;

– v. 19-46 istoria răzvrătirilor în lanţ prin călcarea în picioare a promisiunilor şi a poruncilor lui Dumnezeu, atât de către cei ce conduc cât şi de cei care se lasă conduşi în rătăcire, necunoscând căile Domnului!

Eşecul vechii generaţii va zădărnici planul lui Dumnezeu de a împlini promisiunea făcută lui Avraam? Dacă poporul Său a fost necredincios, oare va rămâne Dumnezeu credincios făgăduinţelor Sale?

B. Învăţaţi din istorie lecţia credincioşiei lui Dumnezeu (2:1-3:22) faţă de:

a) urmaşii unor oameni care au avut „probleme” în relaţia lor cu Dumnezeu, credincioşie a lui Dumnezeu faţă de promisiunile făcute celor dintre neamuri:

– Esau (2:1-8) ca o degustare a ţării promise de Dumnezeu urmaşilor lui Esau, deci nu furaţi o binecuvântare care a fost deja dată!

– Lot (2:9-23) ca o degustare a biruinţei asupra vrăjmaşilor lui Lot, deci Dumnezeu poate nimici uriaşii (2:10; 20; 21) care se asemănau cu cei din Canaan, cu care trebuiau să se lupte noua generaţie de israeliţi!

b) urmaşii unor oameni care au avut „probleme” în relaţia lor cu Dumnezeu (cei care au murit în pustie), credincioşie a lui Dumnezeu faţă de promisiunile făcute pentru voi, poporul lui Dumnezeu:

– cucerirea ţărilor lui Sihon şi Og (2:24-3:11) ca o primă degustare a victoriilor împotriva vrăjmaşilor din ţara promisă (ţinând cont că Og era dintr-un neam de statură înaltă, asemenea celor din Canaan -3:11);

– împărţirea ţării cucerite de dincolo de Iordan (3:12-22) ca o primă degustare a ţării promise.

C. Învăţaţi din istoria relaţiei lui Moise cu Dumnezeu (3:23-29)

Chiar şi atunci când slujitorii lui Dumnezeu nu Îl sfinţesc pe Dumnezeu în faţa poporului Său, Dumnezeu este sfinţit prin pedepsirea celor vinovaţi: cui i se dă mult, i se cere mult! Istoria lui Moise este o mărturie despre cine este Dumnezeul Cel Sfânt!


1.3. Pregătirea pentru darea Legii (4:1- 43)


A.”Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile” (4:1-8)

B.”Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău” (4:9-15a)

C. “Vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre” (4:15b-22)

B’. ”Vegheaţi asupra voastră ca să nu daţi uitării legământul” (4:23)

A’. ”Păzeşte dar legile şi poruncile Lui” (4:40)


A.”Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile” (4:1-8) pentru că:

– sunt date “la pachet” cu “instrucţiuni”: cel ce le emite arată şi modul lor de utilizare (4:1a);

– împlinirea lor asigură viaţa şi stăpânirea ţării promise (4:1b);

– nu se negociază conţinutul şi păzirea lor (4:2-4)

oferind spre exemplificare

istoria de la Baal- Peor: cei ce au pervertit termenii relaţiei cu Dumnezeu, alergând după idoli, tocmai ei au fost nimiciţi de Dumnezeu la Baal-Peor, iar cei care s-au alipit de Domnul sunt vii (v.3-4);

– împlinirea lor (v. 5) va face diferenţa dintre

– poporul lui Dumnezeu şi celelalte popoare (v. 6, 8);

– Dumnezeul lui Israel şi ceilalţi dumnezei (v. 4-7).

B.”Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău” (4:9-15a) pentru că:

– poţi uita ce ţi-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă că Dumnezeu este personal (v. 10,13-14) şi nevăzut (v. 11,12,15a),

oferind spre exemplificare

istoria de la Sinai (v. 10-15a).

C. “Vegheaţi cu luare aminte asupra sufletelor voastre” (4:15b-22) pentru că:

– Dumnezeu nu se compară cu nici o creatură de pe pământ (v. 16, 17a, 18a), din ceruri (17b, 19) sau din ape (18b) (compară cu Gen. 1:4-27), aşa cum fac celelalte popoare,

oferind spre exemplificare

istoria mântuirii lui Israel din Egipt – ca să-I fiţi sfinţi Domnului (v. 20);

istoria lui Moise – ca dovadă că Domnul este sfânt (v. 21-22).

B’. ”Vegheaţi asupra voastră ca să nu daţi uitării legământul” (4:23) pentru că:

– Dumnezeu este “un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos” (v. 24)

oferind spre exemplificare

istoria viitoare în blestem (v. 25-28) şi în binecuvântare (v. 29-31);

istoria trecută (v. 32-39) ca dovadă a supremaţiei şi unicităţii lui Dumnezeu.

A’. ”Păzeşte dar legile şi poruncile Lui” (4:40), iar pentru cel ce-a încălcat o expresie a Legii – uciderea din accident (un păcat fără voie), Dumnezeu a stabilit trei cetăţi de scăpare la răsărit de Iordan (v. 41-43).

Israele, astăzi intri în legământ cu un Dumnezeu personal, nevăzut, sfânt şi unic!


Apendice:

Care este rolul acestui prolog istoric, a „aducerii aminte” în economia cărţii?

1. Pentru a împlini Legea este foarte important cunoaşterea dătătorului Legii. Altfel Legea ar deveni literă moartă, o povară şi o certă condamnare. Avem cel puţin două exemple din istoria biblică:

a. Atunci când Adam şi Eva au despărţit porunca (de a nu mânca din pomul interzis) de Persoana vie a lui Dumnezeu, atunci au crezut minciuna şarpelui şi au considerat că Dumnezeu nu răsplăteşte pe cei ce-L caută (Evrei 11:6). Ei nu au crezut că porunca a fost dată ca un hotar dintre viaţă şi moarte ci că ea a fost dată ca o modalitate de asuprire, expresie a injustiţiei lui Dumnezeu.

Depersonalizarea poruncii lui Dumnezeu duce inevitabil la încălcarea ei!

b. În cartea Exod încheierea Legământului lui Dumnezeu cu poporul Israel (Exod 24:1-8) se face pe baza unei Legi (Exod 20:1-23:33), dar acestea sunt încadrate de revelarea Persoanei lui Dumnezeu (Exod 19:1-25; 24:9-18). Aceeaşi secvenţă a revelaţiei se desfăşoară şi cu a doua generaţie de israeliţi în cartea Deuteronom.

Exod:

Persoana lui Dumnezeu –  Legea   – Legământ – Persoana lui Dumnezeu

19:1-25                             20:1-23:33       24:1-8                   24:9-18

Deuteronom:

Persoana lui Dumnezeu  –  Legea  – Legământ  – Persoana lui Dumnezeu

1- 4:43                               4:44 -26:15   26:16-19; 29        32

2. Narativul şi prescriptivul se inter-definesc, reflectând raportul simetric între istoria lui Israel şi dreptul lui Yahwhe asupra poporului care l-a răscumpărat:

Partea narativă (…) dă un fond istoric (arheologic) aplicării Legii ca praxis istorică; el îndreaptă către teleologie, Legea fiind înglobată în procesul dinamic al relaţiei dintre Dumnezeu şi omenire (…). Narativul trimite cititorul la prescripţie şi prescripţia trimite cititorul la narativ. În această mişcare de du-te-vino, povestirea exemplifică regula şi regula ridică povestirea la nivelul unei paradigme. 1

Istoria şi Legea stabilesc dreptul divin asupra lui Israel. 2

Legea trimite la istoria legăturii dintre Dumnezeu şi Popor şi istoria pune temelia poruncii lui Dumnezeu către Poporul Său. 3

Înainte de a face ceva (a împlini poruncile şi a intra în ţara promisă), trebuie să ştii cine eşti (cel ce ai fost eliberat dintr-o robie) şi cine este Dumnezeu (Cel ce te-a eliberat şi Căruia Îi aparţii acum)!


1 Andre La Coque & Paul Ricoeur, Cum să înţelegem Biblia, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p. 94;

2 ibidem, p. 101;

3 ibidem, p. 112.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s